Ca regula generala, actul normativ stabileste posibilitatea societatii sa aleaga o perioada normata de amortizare in interiorul unei valori minime sau a unei valori maxime.
De exemplu, in cadrul cladirilor, amortizarea acestora se va face in perioada 40-60 de ani, astfel incat persoanele cu atributii in administrarea societatii pot adopentrua o politica economica ce va aduce un profit anual mai mare sau mai mic in functie de durata amortizarii.
Mai putin cunoscute sunt prevederile din actul normativ cu privire la perioada de amortizare a unui activ imobilizat vandut dupa o anumita perioada de utilizare, denumit de noi bun second-hand.
In cazul mijloacelor fixe achizitionate cu durata normala de utilizare neconsumata, pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii in functiune, durata normala de utilizare ramasa), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normala de functionare ramasa.
In cazul mijloacelor fixe achizitionate cu durata normala de functionare expirata sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normata de functionare se stabileste de catre o comisie tehnica sau expert tehnic independent. Pentru a putea aplica aceasta prevedere ce poate veni in ajutorul unui contribuabil, se necesita, evident, cunoasterea istoricului activului tranzactionat.
Prin urmare, in contractele comerciale, partile ar trebui sa stabileasca dupa agrearea pretului si a conditiilor de plata si o scurta descriere a principalelor caracteristici pentru bunurile tranzactionate, eventual si copii de pe documente justificative
sursa:contabilul.ro